Ironman Tallinn este una dintre cele mai populare curse de triatlon pe distanță lungă în zona Europei de Est, datorită traseelor de ciclism și alergare relativ plate, care pot favoriza recorduri personale, în condiții meteo potrivite.
Cursa are loc la Tallinn, în Estonia, iar la ediția din 2023, care s-a desfășurat în data de 5 august, Unstoppable Sport Club i-a avut la start pe Laurențiu Vlădan, Eduard Seserman, Beres Hunor și Iulia Florea.
Laurențiu era în urmărirea unui record personal, Ironman sub 10 ore, Eduard se afla în fața primului său concurs pe distanța lungă, iar Iulia urma să dea examenul primei curse marca Ironman, după ce în prealabil concurase la Xman România.
Laurențiu Vlădan, țintă sub 10h
Calculele teoretice nu prea s-au potrivit cu situația din teren, pentru că vântul a suflat deosebit de puternic în ziua cursei, iar din cauza lui înotul a fost dificil, cu valuri din toate părțile, dar mai ales proba de ciclism a pus probleme – pe unele porțiuni era greu să rămâi în aerobare.
”IRONMAN Estonia o cursă grea, cu un obiectiv de sub 10 h, pe care nu am reușit să-l ating…încă. E dificil să-ți convingi corpul să-și depășească limitele, deși mental eram pregătit și-mi doream acel 9h59’, însă cu 5 km înainte de finish, când încă mă încadram în acest obiectiv, musculatura a decis să nu coopereze și să mențină pace-ul propus”, a spus Laurențiu Vlădan, cel care a avut cea mai bună clasare din rândul sportivilor Unstoppablea.
El a trecut linia de finish după 10h04min08s.
”A fost un record personal muncit, un loc opt la categoria de vârstă, din 83 de participanți și un loc 45 la general, din 538. Sezonul meu continuă cu Ironman World Championship Nisa și cu speranța că poate totuși 2023 se lasă cu un sub 10h”, a mai spus Laurențiu.
Eduard Seserman, emoții la primul Ironman
Eduard Seserman a debutat cu emoții pe distanța Ironman, mai ales din cauza primelor două probe, pentru că îi era teamă că-l vor seca de energie și urma dificila probă de alergare, maratonul.
”La înot am plecat precaut, nu am știut ce mă așteaptă după. Nu am folosit deloc picioarele. Valurile veneau din toate părțile, dar una peste alta am fost mulțumit, am reușit să termin proba în timpul propus, aproximativ 1h30min, fără ruperi de ritm”, ne-a spus Eduard.
A urmat lunga probă de ciclism, de 180 km.
”Am tot încercat să stau în aerobare, dar am avut doar momente când am reușit acest lucru, din cauza vântului care venea din toate direcțiile, uneori foarte agresiv. Aș fi vrut să stau mai mult în poziția de contratimp, să-mi odihnesc corpul, dar nu am reușit. Am luat și un cartonaș pentru un draft închipuit de arbitru, cu cinci minute de stat în penalty box, la sfârșitul probei de ciclism. M-am odihnit în această perioadă, dar apoi parcă s-au lăsat toate durerile în picioare, le-am simțit mai grele”, a mai spus Eduard.
În mod normal, alergarea este ”asul din mânecă” pentru Eduard. A intrat în proba de maraton cu ritm, dar după o oră s-a simțit tot mai slăbit.
”Pe bicicletă n-am mai putut să iau geluri, pur și simplu nu mai intrau. Cred că din cauza nutriției precare de la sfârșitul bicicletei am avut de suferit la alergare. O mare parte am mers, pur și simplu, fiind amețit. Degeaba am băgat de toate în a doua parte a probei, nu am mai avut vlagă și nu am reușit să restartez motorul”.
În ciuda tonului dezamăgit, Eduard a obținut o mare victorie personală, a trecut cu bine linia de finish, luptând până la capăt. Timpul său: 12h53min25s, cu un loc 311 la general și un 55/76 la categoria de vârstă.
Iulia Florea – ”am înghițit jumătate din lac”
Iulia Florea a trecut linia de finish de la Ironman Tallinn pe locul 6 la categoria ei de vârstă.
Iulia ne-a povestit întreaga ei cursă, moment cu moment.
”Cred că a fost unul dintre cele mai aglomerate înoturi din câte am experimentat. Dacă nu dădeam de cineva în câteva secunde era clar că merg într-o direcție greșită. Apa a avut o temperatură perfectă pentru mine, 19-20 de grade, chiar eara mai caldă ca afară, de dimineață. Se făceau două bucle, cu ieșire și intrare în apă, în stil australian. Mi s-a părut că prima parte din a doua buclă a fost horror, veneau valurile fix pe partea pe care respiram, cred că am înghițit jumătate din lac. Am mai respirat pe stânga, iar în moemntul în care am schimbat direcția de mers mi-a revenit și ritmul.
La ciclism am avut trei tururi a câte 60 km, iar fiecare începea cu vânt din față, lateral, dar se termina cu vând din spate. Spre final, însă, vântul din spate s-a schimbat în vânt lateral. Mi s-a părut funny că erau din loc în loc panouri mai mult sau mai puțin motivaționale, de la “You’re unstoppable”, la “You know you are not forced to do that” și sincerul “This seemed like a good idea 6 months ago”. Mi s-a părut că traseul era bine marcat, cu borne la fiecare 10 km, n-aveam cum să fac vreo stângă sau vreo dreapta în direcția greșită. Inclusiv schimburile de direcție stânga/dreapta și întoarcerile erau anunțate cu câteva sute de metri înainte.
Ce mi-a plăcut cel mai mult este că în T2 existau voluntari care preluau bicicleta și o duceau la rastel, iar noi mergeam direct la schimbat pentru alergare. Mereu mi s-a părut un chin sfă mai trag bicicleta după mine în tranziție și a fost atât de bine să se ocupe altcineva de ea.
La alergare am simțit cea mai mare îmbunătățire față de anul trecut (n.r. Oradea). Am plecat cu gândul că orice ar fi o să termin maratonul și mi-am propus, ca întotdeauna, să nu merg. Vremea a fost ideală, nori și 23 de grade, iar la un moment dat cred că au fost și două, trei picături de ploaie, adică fix ce-mi trebuia. Am trecut cu bine de primii 21 km, alergând constant, dar mai apoi am simțit că rămân fără resurse. Am tras de mine, m-am hidratat conform planului și pe ultimii 10 km mi-am mai revenit și am accelerat”.
Iulia a trecut linia de finish după 12h56min48s, locul 6/34 la categoria de vârstă, locul 45 din 95 la fete și locul 359 la general.
Beres Hunor – cursă cu pană și accidentare
Beres Hunor este unul dintre cei mai constanți sportivi, mai mereu în formă, gata de cursă oricând. Însă, nu este o mașină, uneori are parte și de momente dificile.
”A fost o cursă grea, una în care vântul mi-a sabotat tot planul. Din nefericire, la km 85 am făcut o pană, iar în momentul în care o reparam m-a prins o crampă la piciorul drept, care mi-a cauzat un disconfort inghinal pe parcursul întregii curse. Când am ajuns în T2 nu puteam să fac trei pași. Nu mai știam cum să trag de timp, ca să-mi revin”, ne-a spus Beres Hunor.
Era hotărât să ducă cursa până la capăt, chiar dacă era nevoie să meargă la pas maratonul. S-a chinuit, dar a reușit.
”Acum sunt bine. Am avut câteva zile de recuperare, sunt ok, merg mai departe. Când ai continuitate în sport ajungi să vezi ambele părți ale monedei. Uneori ești sus, alteori ai curse mai puțin reușite, dar trebuie să te ridici și să mergi mai departe. Îi felicit pe colegii din Unstoppable pentru reușitele lor, sunt mândru de ei. Ne vedem la Transfier și H3RO!”.
Felicitari tuturor ! Sunteti exemplu de urmat !